Și uite că venit acel timp in care am putut pleca doar noi doi în vacanță. Adică chiar vacanță, nu concediu. Deci, se poate. La unii mai devreme, la unii mai târziu. La noi s-a întâmplat la 8 ani și jumătate după nașterea primului copil. La 10 ani de la căsătorie. A fost deci ca o a doua lună de miere, cum spune Alin. Au fost 4 zile pline în care ne-am bucurat unul de altul ca atunci când eram doar noi doi.
Citește mai mult: Când mami și tati au parte de cea de-a doua luna de miere…Pe 17 august s-au împlinit 10 ani de când noi am devenit soț și soție. De câțiva ani ne doream să facem ceva special pentru a marca acest eveniment. Pentru noi asta însemna să mergem la Paris. Ne-am dorit asta încă de când ne-am căsătorit. N-ai fost să fie atunci și poate e mai bine așa. În primăvara anului acesta ne-am făcut calculele și ne-am decis că ziua de 17 august o vom petrece în Paris, doar noi, fără copii. Am considerat că la 8 ani și la aproape 5 ani ai copiilor ar fi copleșiți de această vacanță, iar pentru noi bucuria sărbătorii celor 10 ani de căsătorie nu ar fi la fel de plină. Ne-am luat așadar prin februarie bilete de avion, am rezervat cazarea și ne-am stabilit câteva puncte de interes pentru Paris. Îmi era și frică să visez prea mult la această vacanță de teamă că nu se va întâmpla și voi fi dezamăgită. M-am apucat totuși să îmi exersez franceza cu Duolingo. Alin îmi arăta videouri cu un cuplu de francezi care aveau recomandări de locuri de vizitat și de luat masa în Paris.
Și a venit ziua de 15 august, ziua în care aveam programat zborul spre Paris Beauvais de pe aeroportul din Iași. Copiii? I-am lăsat la nana Ștefaniei, apoi au stat la nașii noștri, apoi au stat acasă cu bunica lor. A fost o vacanță și pentru ei și s-au bucurat să fie și cu alți oameni care îi iubesc în afară de părinți. Au înțeles că e sărbătoarea noastră și într-un viitor vom merge și cu ei la Paris (poate și la Disneyland, numai să mai crească câțiva ani). Am plecat așadar spre Iași cu un microbuz care ne-a dus la aeroport. Am ajuns prea devreme, desigur, așa că ne-am reîntors în Iași pe unde am mai visat cu ochii deschiși vreo oră la vacanța noastră. Zborul l-am avut pe la ora 8 seara, cu tot cu transferul de la aeroportul Beauvais Paris în oraș și apoi drumul la hotel trecuse de ora 12 noaptea. Ne-am odihnit, iar pe 8:30 dimineața am ieșit din hotel. Ne-am mirat să vedem străzile atât de pustii, puțini oameni, magazine închise. Am luat o cafea și un croissant și am luat-o la pas. Alin își dorea să vadă pasajele pariziene acoperite. Ne-am îndreptat spre ele, așadar. Galeriile erau pline de buticuri cu artizani, colecționari, anticari, dar erau închise la ora aia. Am admirat vitrinele, ne-am pozat și am simțit un pic din specificul anilor 1800-1900.
Am ajuns apoi la Biblioteca Națională a Franței. Am intrat în Sala Ovală și mi s-a tăiat respirația. Un loc imens, rafturi enorme, un infinit de cărți.
Am trecut și pe la Domaine National du Palais-Royal, apoi la Luvru. Să intrăm să vizităm Muzeul Luvru nu era printre obiectivele noastre. Dar imensitatea locului ne-a făcut să ne simțim atât de mici și neînsemnați, iar mulțimea de oameni care stătea la o coadă parcă fără sfârșit pentru a vizita nu ne-a convins de data asta.
Așa că am lăsat-o pe Monalisa pentru altă ocazie. Am mâncat o baguette pe malul Senei și am pornit spre Arcul de Triumf, apoi Champs-Élysées, apoi Turnul Eiffel. Eu când mă gândeam la Turnul Eiffel nu mă simțeam impresionată deloc. Ce putea fi atât de special la o grămadă de metal oțel, astfel încât să fie unul dintre cele mai vizitate locuri de pe planetă? Mi-am schimbat perspectiva.
Și să îl văd luminat noaptea e mai impresionant, mai ales când e și jocul de lumini. Am urcat și până la nivelul 2 al Turnului Eiffel. O mică observație: nu este permis accesul cu sticla de vin în geantă 🙂 Cam așa a fost prima zi în Paris. Ne-am bucurat de priveliște, am admirat clădirile istorice, am parcurs câțiva kilometri pe jos și am făcut zeci de fotografii.
Ziua de 17 august am început-o, la fel, cu o cafea și un croissant si am pornit spre Bazilica Sacré-Cœur, eram și cazați relativ aproape. Am avut o priveliște asupra Parisului, iar în interiorul Bazilicii de pe Montmarte, cel mai înalt loc al Parisului, Alin mi-a dăruit un inel (îl cumpărasem împreună cu o zi înainte din primul magazin de bijuterii pe care l-am întâlnit în drumul nostru).
Nu puteam rata să ne spunem ”te iubesc” la Mur des je t’aime Paris. Prânzul l-am avut într-un parc, deja cu obișnuita baquette, dar și cu un pahar de vin. Ne-am dus apoi spre Catedrala Notre Dame, dar încă nu fusese refăcută după incendiu. La una dintre terasele de lângă catedrală am mâncat o înghețată. Seara era rezervată deja la Moulin Rouge. Alin făcuse deja programare atât pentru cină, cât și pentru show. A costat o avere, dar o dată facem 10 de căsătorie și ne doream ceva special. Ne-am îmbrăcat frumos (în grabă, ce-i drept, mie mi se stricase fermoarul rochiei pe care o pregătisem, așa că am schimbat rochia) și ne-am simțit importanți, oameni mari. Cina a fost deosebită, chelnerul care ne-a servit a fost foarte amabil, iar șampania… ei bine, a fost prima sticlă de șampanie a noastră. O sticlă întreagă de șampanie adevărată numai pentru noi. Nu suntem noi obișnuiți cu finețuri de astea, asta e. Spectacolul de cabaret a fost chiar peste ceea ce mă așteptam eu. Nimic sexual. Extravaganță, lumini, pene, paiete, nuduri, muzică, acrobație, echilibristică. Un adevărat spectacol. O dată în viață merită!
Ziua de 18 august era rezervată pentru Château de Versailles. Așa că după un mic dejun complet specific francez, cu cafea, croissant, suc de portocale, bagheta de pâine cu unt și dulceață, am pornit spre Palatul Versailles, cu un autobuz. Noi plecasem de acasă pregătiți cu rucsacul de picnic, cel primit anulk trecut de ziua noastră. Era un vis să facem un picnic pe Champ-de-Mars, cu simbolul Parisului lângă noi. Nu știam dacă mai ajungem acolo să facem asta. Așa că ne-am gândit că și pe lângă Palatul Versailles ar fi frumos să avem un prânz. Alin a cumpărat brânză și specialități franțuzești și desigur un vin roșu. Ei, și ca nu care cumva să rămânem fără sticla cu vin în cazul în care nu ni s-ar fi permis accesul în Palat, am servit puțin vin cu priveliștea grădinilor în față.
Apoi am intrat în Palat, un loc remarcabil, încărcat de istorie. Ne-am plimbat impresionați, noi și marea de oameni, prin locurile acelea grandioase, impresionante, pline de opulență.
După vizita prin palat, abia am văzut o foarte mică parte din grădini. Câteva fântâni și grădini muzicale nu le-am ratat. Dar eram atât de istoviți… ne-am întors în cameră, era suficient pentru ziua aia.
În a patra zi, ne-am gândit să revenim pe lângă malul Senei, să vedem Pantheonul, Grădinile Luxemburgului și ce mai era prin preajmă. Din nou mic-dejun specific, niște baguettes la pachet și am pornit din nou pe străzile Parisului la pas.
Începuse să picure, din păcate, dar eram gata oricând și cu geci de ploaie la noi, nu era potop. Vorba lui Alin: unde preferi să te plouă, în Bacău sau în Paris? Era ultima zi din vacanță, normal că nu voiam să stăm în camera de hotel. Ne-am dus, așadar, la Panthéon. Când ni s-a spus la intrare că vizita durează cam o oră și jumătate, deci ne-am încadra să luăm bilete și pentru dom, nu am înțeles ce am putea face atât timp acolo. Dar a fost timp să vedem pe îndelete cripta, frescele din viața Sfintei Genoveva, sculpturile, arhitectura.
Și se oprise și ploaia între timp. Am plecat spre Jardin du Luxembourg. Alin a avut un episod neplăcut din cauza alergiei, după ce a gustat din Croque Monsieur, sandvișul cald cu brânză și șuncă. Deci a fost superficială vizita la Grădinile Luxemburgului.
Și-a revenit un pic după ce a luat Zyrtec și am plecat spre Champ-de-Mars, deși tot panicat îl simțeam. Am decis să plecăm spre hotel și să facem câteva cumpărături prin zonă pentru ce voiam să ducem acasă. Niște suveniruri și ne doream să le ducem și copiilor să guste puțin din specialitățile Franței. Am luat niște brânzeturi, dulceață pentru brânzeturi, ceva salam franțuzesc și un vin (nu pentru copii :-P) Am lăsat baghetele, macarons și croissantele pentru a doua zi dimineață să le cumpărăm, boulangeria de unde voiam să cumpărăm deschidea în timp, noi aveam zborul la ora 13. Am mâncat și un Eclere și Choux au craquelin. Pentru seară, Alin a rezervat o plimbare cu barca pe Sena. Dar nu orice plimbare, cu cina inclusă. L-au ajutat recomandările francezilor pe care îi urmărea pe Youtube. Deci pentru cină ne-am gătit și iar ne-am simțit oameni mari.
Papilele noastre gustative au fost din nou fericite, mai ales ale lui Alin. Sticla de vin ne-a fost camarad, am admirat priveliștea, am trecut pe lângă Turnul Eiffel la ora 10 seara fix, când era și jocul de lumini. Experiență impresionantă, ce pot să spun. O dată în viață, a meritat să facem și asta. Am încheiat ultima seară din vacanța noastră.
În ultima zi, am plecat pe la 9,30 spre autocarul care făcea transferul spre aeroport. Ne cuprinsese dorul de copii, dar era și sentimentul acela de tristețe că se încheie vacanța noastră. Am ajuns abia pe seară la copii, cu bucurie să îi strângem în brațe. S-au bucurat de cadouri și speră ca într-o zi să meargă și ei să viziteze Parisul. Eu încă îmi exersez franceza cu Duolingo. Deocamdată ne-am luat porția de relaxare, iar acum ne bucurăm de amintiri. Au rămas multe locuri nevizitate de noi și cu siguranță dacă am merge din nou în aceleași locuri le-am vedea și le-am înțelege mai bine. Ne-am folosit de aplicația lor de călătorie, am plătit și am validat biletele cu telefonul, totul este foarte bine conectat. Într-o singură zi am plătit un pass pentru călătorie pentru toată ziua. Ne-a dat o eroare la un moment dat, dar s-a rezolvat cu doamna de la ghișeu de la metrou, iar o dată am luat autobuzul corect în sens opus de mers. Da, neatenția mea. Tot auzeam că e mizerie în Paris. Vorba cuiva: ”uită-te și tu pe sus, nu te uita în jos!” Și cam așa am făcut. Nu ne-am întors trei din Paris, cum tot primeam întrebări 🙂
Părințeală 