Ștefania merge din nou la grupa mică. După cum am mai spus în alt articol, copila a fost anul trecut, înainte să împlinească 3 ani, la grădiniță. Eu spun că a făcut față cu bine. Vorbea bine, nu mai avea de luni bune scutec (la grădiniță a avut un singur accident atunci, probabil așa au fost circumstanțele), dar ajungea cam greu să se așeze singură pe vasul de toaletă, se descurca să mănânce singură (dar îi plăcea să fie hrănită de doamnele educatoare, iar ele aveau răbdare să facă asta).
Din păcate, în toamnă a trebuit să îi schimbăm grădinița. Asta pentru că, grădinița la care mergea Ștefania era mai departe, la 2 stații de autobuz plus încă ceva de mers pe jos (dimineața o duceam în brațe uneori, chiar însărcinată fiind, îmi spunea că o dor picioarele), iar o dată cu venirea lui Andrei a trebuit să ne reorganizăm. Ar fi fost un pic greu cu trezirea mai devreme dimineață, cu scosul bebelușului afară indiferent de vreme. Am considerat că era prea obositor pentru toți. Așa că am trecut la grădinița din cartierul în care stăm.
La grădinița asta, ar putea să meargă chiar singură, dacă s-ar descurca mai bine cu îmbrăcatul și dezbrăcatul :)) Și dacă tot am schimbat grădinița, iar ea în toamnă avea trei ani și jumătate am considerat că e mai bine să facă din nou grupa mică. Nu aș vrea ca la 5 ani și jumătate să meargă la școală, fie ea și clasa 0. Nu că nu ar face față, doar e copil isteț, cum altfel? Dar m-am gândit că are timp să meargă la școală, să învețe, pe când cu anii aceștia ai copilăriei nu se mai întâlnește, să o mai lăsăm să se joace. La cum e programa școlară și la câte schimbări se vor mai face o vor da complet peste cap. Cred. Așa că am preferat să mai rămână un an la grădiniță.
De ce am ales să repete grupa mică?
După cum ne-a sfătuit și directorul școlii și consilierul școlar, e preferabil să repete grupa mică din mai multe motive:
- fiind mai mic, copilul percepe altfel schimbarea, consideră că așa trebuie să fie (mai ales că noi am schimbat grădinița)
- când termină grupa mare, iar colegii pleacă la grupa pregătitoare, copilul s-ar putea simți stingher că el rămâne la grădiniță în timp ce ceilalți pleacă la școală, s-ar putea simți desconsiderat
- s-ar putea plictisi să repete grupa mare, dat fiind faptul că activitățile se concentrează pe pregătirea pentru clasa 0
- nu aș vrea să fim în situația de a căuta altă grădiniță cu locuri libere pentru a repeta grupa mare.
Ștefania a înțeles de la început schimbarea. I-am tot spus în timpul vacanței de vară că va merge la altă grădiniță. Încă are fotografia de grup cu ceilalți colegi pe frigider și își mai amintește de ei. Mă așteptam să mai ceară să meargă la fosta grădiniță, dar nu a fost cazul. Când trecem prin zonă mereu spune: aici era grădinița mea! Mi-a fost mie mai greu să renunț la fosta ei grupă. Încă tânjesc. Îmi plăceau activitățile, stilul de abordare, rabdarea și atenția doamnelor educatoare. Dar asta a fost soluția de compromis.
Ștefania a învățat multe cântece și poezii la noua grădiniță, desenează mai atent, și-a făcut prieteni noi. E printre copiii mai mari din grupa ei. Încă nu am ajuns la stadiul în care să îmi spună să vin mai târziu după ea să o iau, așa cum se întâmpla anul trecut. La rugămintea ei, o luam printre ultimii pentru că ea voia să se mai joace. Acum ar vrea să o iau după masa de prânz, să doarmă acasă. Dorința ei de a o lua mai devreme de la grădiniță vine, cred, și din cauză că știe că sunt acasă cu Andrei și ar vrea să fie și ea cu noi. Dar prefer să rămână să doarmă la prânz la grădiniță, deși înțeleg că și acolo adorme greu, sau chiar nu vrea să doarmă. Acasă oricum e la fel.
Când vine vorba de dormit, începe plânsul. Deși e vizibil obosită, spune că nu îi e somn. Încă nu o văd pregătită să renunțe la somnul de după-amiază. Mai are zile când îl sare, din diferite motive, însă spre seară e irascibilă, nu ne mai înțelegem cu ea. Și atunci mai bine insistăm cu dormitul după-amiaza. În vacanțe sau în weekend când reușesc să îi culc pe amândoi o dată e mare miracol. Andrei oricum se trezește cam după 30 de minute.
Cum spuneam, încă ne obișnuim cu noua grădiniță. Perfecțiunea nu o s-o găsim nicăieri. Plusuri și minusuri sunt peste tot. Ea s-a obișnuit, dar la început mai spunea uneori dimineața că vrea să stea acasă cu mine și cu Andrei. Dimineața o duce Alin înainte să plece la serviciu, iar după-amiaza o iau eu. În zilele frumoase mergeam cu ea în parcul din spatele grădiniței și se mai juca acolo sau își mânca gustarea. Primește zilnic atât fruct cât și dulce, iar regula este că trebuie să mănânce întâi fructul și apoi dulcele. În 4 din 5 zile nu mai vrea sau uită de dulce.
Părințeală 